LE FRESNOY-Program Special

 

 

LE FRESNOY și-a deschis porțile primilor studenți în octombrie 1997. Acest „Studio al Artelor Contemporane” este o instituție unică, ce îmbină instruirea, producția și prezentarea în domeniul artelor vizuale și audiovizuale. Cofinanțat de Ministerul Culturii francez și de Consiliul Regional Nord/Pas-de-Calais și sprijinit de Municipalitatea din Tourcoing, acesta a fost conceput de Alain Fleischer, care este în prezent directorul său artistic și educaţional.

 

Cuvântul „studio” desemnează atât un loc în care se studiază, cât și unul destinat producției. Obiectivul Studioului Național al Artelor Contemporane este acela de a asigura facilități de nivel profesional, care să-i ajute pe tinerii artiști să creeze lucrări noi, având libertatea de a a jongla cu diferite limbaje și mijloace de expresie, sub îndrumarea unor artiști recunoscuți precum Raoul Ruiz, Tsaï Ming-Liang, Bruno Dumont, Eugène Green, Jean-Luc Godard, Arnaud Despallières, Avi Mograbi, Luc Moullet, Andrew Kötting, Gary Hill, Sarkis, Michael Snow, Robert Kramer, Fausto Romitelli, Grégory Chatonsky, Jean-Marie Straub și Danièle Huillet, Atau Tanaka, Andrea Cera, Georges Aperghis, André S. Labarthes, Alain Buffard, Armando Menicacci, Charles Sandison, Sven Pahlsson, Mauro Lanza, Juan Fontcuberta, Chantal Akerman, Ryoji Ikeda, Yann Kersalé, Christian Rizzo, Kurt Hentschlager, Christian Rizzo, Robin Rimbaud aka Scanner, Jean-François Peyret, Robert Cahen, João Pedro Rodrigues, Mathieu Amalric, Denis Côté, Benoît Jacquot, Jean-Paul Fargier, Ryoichi Kurokawa, David Rokeby, Edwin van der Heide etc.

 

Programa de studiu leagă media audiovizuală consacrată (fotografie, cinema și video: anul I) de lucrările digitale, multimedia și hypermedia (anul II). Activitatea de producție este cuplată cu o serie de conferințe teoretice și istorice și de ateliere ce oferă o fundamentare a aptitudinilor tehnice. Activitățile pedagogice și de producție sunt extinse prin intermediul unui program ambițios de evenimente, ce include expoziții, proiecții cinematografice și alte happening-uri, realizate în diferite spații și care explorează problematici ale creației contemporane. În iunie, lucrările produse din timpul anului sunt prezentate în expoziţia anuală „Panorama”, organizată de un curator invitat. În plus, lucrările produse de LE FRESNOY se regăsesc cu regularitate în programe organizate în cadrul unor instituții și evenimente franceze și străine (festivaluri de film, cinemateci, muzee, centre artistice etc.).

CITEȘTE MAI MULT

REPREZENTANȚI

FRANCOIS BONENFANT - Head of Studies LE FRESNOY Studio National Des Arts Contemporaines. A studiat teatru la INSAS și literatura modernă la Universitatea Paris 10-Nanterre. Scriitor și critic de film, a devenit începând din septembrie 2010, șef al catedrei de cinema și artă vizuală la LE FRESNOY. Între 2005-2010 a fost responsabil pentru programul Fenêtre sur le court métrage contemporains în cadrul Cinematecii Franceze. În 2009 a fost director artistic asociat al Cinéma du Réel (Centre Pompidou).  Lucrează periodic cu festivaluri de film franceze și din afara granițelor (Cinéma du Réel, Côté Court, Indielisboa, Internationale Kurzfilmtage Oberhausen).  Printre altele, este colaborator al revistei Bref  și co-editor al dicționarului de cinema publicat de Télérama.





MORNING OF SAINT ANTHONY’S DAY (25’, Franța/Portugalia, 2012) Citește mai mult

Regizor: JOÃO PEDRO RODRIGUES

Cu sprijinul:

 

Tradiţia spune că în fiecare iunie, pe 13, de ziua Sfântului Anton, iubiţii trebuie să ofere mici vaze cu busuioc, garoafe de hartie şi scurte poeme de amor, ca semn al dragostei lor. Prezentat în premieră la Cannes Critics’ Week 2012 și unul dintre nominalizații la European Film Awards 2012, acest impresionant scurtmetraj explorează o credință populară în același timp naivă și fermecătoare, sub forma unui performance urban. Mişcările tinerilor amintesc de „coregrafiile geometrice și melancolice ale lui Buster Keaton și Jacques Tati sau chiar de dansurile Pinei Bausch. O imensă coregrafie a Sfântului Anton, un omagiu inconştient adus uneia dintre cele mai populare sărbători ale Lisabonei.” (João Pedro Rodrigues)



THE GENERATION OF SACRIFICE (20’, Franța, 2011) Citește mai mult

Regizor: JEAN CHRISTOPHE

Cu sprijinul:

   

 

Tulburătorul THE GENERATION OF SACRIFICE îmbină într-un mod inovator animația, colajul din filme de arhivă și sunetul ficțional pentru a reda teroarea din România comunistă a anilor ’80, în care aparatul de spionaj cuprindea inclusiv spioni foarte tineri, elevi de liceu care erau convinși să-și tradeze familia și prietenii. Pornind de la dosarele Securității, regizorul francez JEAN CHRISTOPHE realizează o fină și neliniștitor de actuală radiografie a mentalităților din societatea românească: Călătorind în Romania în 2010, am descoperit cu uimire cât de prezenta e încă, în viața cotidiană a românilor, istoria comunistă recentă. Mulţi români obişnuiesc să spună că nimic nu s-a schimbat; ţara a devenit în mod brutal neo-liberală, însă din punct de vedere politic, aceeași generaţie veche e încă la putere. (JEAN CHRISTOPHE)



THE RECALL OF THE SONGBIRD (9’, Franța, 2010) Citește mai mult

Regizor: ROSSELLA PICCINNO

 

 

Cu sprijinul:

 

O femeie traversează o pădure, în timp ce călătorește printre amintiri. Reimaginându-se copil, la vânătoare cu tatăl său, retrăieşte teroarea armelor de vânătoare şi dorinţa de a fi acceptată în ciuda faptului că nu era băiat. Pentru prima dată îşi vede tatăl şi cu alţi ochi, înţelegându-i singurătatea şi slăbiciunea. THE RECALL OF THE SONGBIRD vorbeşte despre familie, despre dificultatea de a creşte cu aşteptări şi cu înşelarea aşteptărilor. Este un film despre dragoste care uneori oscilează între putere şi suferinţă.



THE SALT BOULDER (21’, Franța, 2012) Citește mai mult

Regizor: ELIZA MUREȘAN

Cu sprijinul:

   

 

Experiment curajos atât în ce priveşte modalitatea de a interpreta istoria, cât şi ca limbaj cinematografic, THE SALT BOULDER ne transportă în timp la începutul perioadei comuniste în România. O acută criză de locuinţe. Guvernul e cel care decide până şi dimensiunea şi modul de asamblare a materialelor de construcţii. Singura misiune care le mai rămâne arhitecţilor este să gândească soluţii de a înghesui oamenii în spaţiul claustrofobic. Ei înşişi nu îndeplinesc condiţiile legale care să le dea dreptul la o locuinţă. Arhitecţi fără casă. Căutarea continuă a unui loc de dormit devine o nesfârşită rătăcire într-un spaţiu sufocant, lipsit de graniţe dar şi de posibilităţi. Totul e pierdut: proiectele, construcţiile, sinele/identitatea.



VIA (19’, Franța, 2010) Citește mai mult

Regizor: LEONORE MERCIER

Cu sprijinul:

 

Avându-l ca protagonist pe versatilul Denis Lavant (actorul-fetiş al lui Leos Carax), VIA este în aceeaşi măsură o mostră fermecătoare de meta-cinema şi o călătorie fascinantă spre autocunoaştere. În timpul turnării unui film mut alb-negru, un actor interpretează succesiv mai multe personaje. Ceea ce nu ştie încă şi descoperă treptat este că filmul continuă, în culori, în viaţa sa privată, care se dovedește a fi la fel de ficţională. Noua lume care i se înfăţişează este confuză, agresivă, terifiantă. Îşi înţelege curând condiţia predeterminată de prizonier al încadraturii cinematografice, care îi va genera o profundă criză de indentitate, și nevoia  de a evada cu orice preț din scenariu.