CENTRUL POMPIDOU-Program Special

 

                                             

 

Prezentat cu o coloană sonoră realizată live, la unul dintre cele patru filme, de către invitatul nostru special, pianistul Mircea Tiberian.

 

 

CENTRUL NAȚIONAL PENTRU ARTĂ ȘI CULTURĂ GEORGES POMPIDOU s-a născut din dorința președintelui Georges Pompidou de a crea în inima Parisului un centru cultural original dedicat în întregime artei moderne și contemporane, un loc unde artele vizuale se vor întâlni cu muzica, cinematograful, literatura...

 

Fidel vocației sale interdisciplinare, CENTRUL POMPIDOU organizează și prezintă diferite expoziții și evenimente care pot include filme documentare și de ficțiune, conferințe, simpozioane, concerte și spectacole de dans de nivel internațional, multe dintre aceste manifestații călătorind apoi atât în Franța, cât și în străinătate.

COLECTIA DE FILM a CENTRULUI POMPIDOU - MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ MODERNĂ / CENTRUL DE CREAȚIE INDUSTRIALA este formată din filme realizate de cineaști experimentali, filme ale unor artiști și instalații realizate pe peliculă de artiști plastici.

 

În 1976, Pontus Hulten, primul director al MUZEULUI NAȚIONAL DE ARTĂ MODERNĂ CENTRUL POMPIDOU, a comandat de la Peter Kubelka, unul dintre reprezentații majori ai școlii experimentale, un program intitulat "O istorie a cinemaului", program pentru care Muzeul a cumpărat primele 100 de filme care constituie piesa centrală a colecției. Această colecție, unică în lume, număra circa 1300 de opere, toate realizate pe film de plasticiani și cineaști din toate zonele geografice și culturale. De la "Voyage dans la lune" de Georges Méliès (1902) la "Jewel" de Hassan Khan (2010), colecția acoperă mai mult de un secol de practici cinematografice experimentale care s-au dezvoltat paralel față de cinematograful mainstream. 

 

În fiecare an, Muzeul achiziționează noi opere, clasice și contemporane, pe care le conservă apoi în forma lor originală, ducând campanii de restaurare (în 1995 ansamblul filmelor de Man Ray a fost restaurat) și contribuind astfel la întărirea patrimoniului cinematografic, pe care, de asemenea, îl și difuzează prin toate mijloacele oferite astăzi de tehnologia digitală. 

 

Contact : film@centrepompidou.fr

CITEȘTE MAI MULT

CINEMA-UL SUPRAREALIST, de Philippe-Alain Michaud

 

Începutul cinematografului experimental coicide cu apariția mișcărilor de avangardă din anii douăzeci, mai ales a dadaismului și a suprarealismului. Marea diferență între cinematograful suprarealist și cel dadaist constă cel mai probabil în intoarcerea la poveste.

 

MAN RAY în filmele sale THE STARFISH sau LE MYSTERE DU CHATEAU DU DE, GERMAINE DULAC în THE SEASHELL AND THE CLERGYMAN, HANS RICHTER în GHOSTS BEFORE BREAKFAST și LUIS BUNUEL în AN ANDALUSIAN DOG revin cu totii la poveste si la reutilizarea filmul în scopuri narative, ceea ce, cu câțiva ani mai devreme, fusese cu vehementa negat de promotorii miscarii dadaiste. În timp ce cinematograful dadaist (dar și pictura, poezia și sculptura dadaiste) revendica distrugerea subiectivității, și odată cu ea, și a semnificației, întoarcerea suprarealismului la narativitate marchează o revenire la subiect. De aceea suprarealiștii, care refuză caracterul estetizant al cine-fotografiei dadaiste și al unor filme precum RETOUR A LA RAISON de MAN RAY sau  BALLET MECANIQUE al lui FERNAND LEGER, vor susține căutarea obiectivității pure și vor revendica, contrar tendinței avangardei, influența cinematografului comic.

 

Exact din aceste motive, Georges Bataille, în revista Documents, apăra AN ANDALUSIAN DOG: „(filmul) se distinge de producțiile de avangardă obisnuite cu care suntem tentați să-l confundăm pentru că aici scenariul e dominant; e adevărat că pe ecran întâmplările se succed într-o suită lipsită de logică, dar acestea pătrund atât de adanc în oroare, incat spectatorul este la fel de profund si direct implicat ca si  intr-un film de aventuri. Implicat si chiar, fără nici un artificiu, captiv : știe el oare, acest spectator, unde se vor opri autorii filmului? Cum să nu observi cum oroarea devine fascinanta și cum tocmai aceasta oroare e singura suficient de brutală pentru a ne elibera din captivitate?"1 Această reîntoarcere la subiect a suprarealistmului este de fapt revenirea la un subiect fisurat,  marcat de influenta oniricului și inconștientului, un subiect care genereaza imagini in metamorfoza și destabilizează formele: „privirea e de origine vegetală, inima de origine animală, iar chipul uman face parte din regnul mineral", scria Blaise Cendrars în primul număr al revistei Bifur, în 1929. 

 

Scopul principal al cinematografiei suprarealiste ține așadar de utilizarea paradoxala a imaginii cinematografice și fotografice: imaginea nu mai e destinata reproducerii realului, ca în utilizarea convențională a cinematografului și a fotografiei, ci dimpotrivă, are ca scop transformarea realității, demonstrarea faptului că tehnicile de reproducere au capacitatea de a merge dincolo de aparențe, de a transgresa realitatea, de a ne revela aspecte invizibile și inedite ale acestei realitati si imagini împrumutate direct din registrul imaginativ.

 

 

1Georges Bataille, « Œil », Documents, no 4, septembre 1929, rubrique « Chronique – Dictionnaire », p. 216, note 1 ; rééd. Paris, Éditions Jean-Michel Place, 1991.

CITEȘTE MAI MULT

 


CURATOR: PHILIPPE-ALAIN MICHAUD este curator la CENTRE POMPIDOU, responsabil de colecția CINEMA. Este autorul cărții „Abi Warburg et l`image en mouvement” (Paris, 2012) și al multor altor texte care studiază relația dintre film și arta modernă și contemporană. De asemenea, a fost curator al mai multor expoziții de film precum „Le mouvement des images", Paris, Centre Pompidou, 2006, „Nuits électriques”, Moscova și Gijon, Spania (2010), „Tapis volants”, Roma și Toulouse, 2012.

 

 

 

 

REPREZENTANT: JONATHAN POUTHIER (n.1983) – începând din ianuarie 2012, este responsabil de programele de cinema ale Muzeului Național de Artă Modernă CENTRE POMPIDOU, Paris. Absolvent al LA FEMIS (Ecole nationale supérieure des métiers de l'image et du son), cercetările sale se concentrează pe practicile de distribuție și expunere a cinema-ului în circuitul muzeistic. S-a ocupat de asemenea de achiziții pentru Coproduction Office Berlin și s-a asociat proiectului curatorial al galeriei KOW Berlin. Este totodată curator al expoziției Abweichung (Outsiders) în cadrul Brandenburger Kunstverein, 2011.





AN ANDALUSIAN DOG (16’, Franța, 1928) Citește mai mult

Regizor: LUIS BUÑUEL

Cu sprijinul:

 

În seara premierei filmului AN ANDALUSIAN DOG, LUIS BUÑUEL spune că și-a umplut buzunarele cu pietre, fiind pregătit să se apere în cazul unei reacții negative din partea publicului. Din fericire, publicul a fost șocat într-un mod plăcut, iar filmul a mai rulat în cinematografe înca alte opt luni. Așa cum arată și această poveste, una dintre cele mai importante caracteristici ale cinematografului suprarealist este aceea de a lupta fără teamă contra conformismului. Din acest punct de vedere, putem spune fără nici o exagerare că AN ANDALUSIAN DOG conține una dintre cele mai puternice imagini din istoria cinematografului: o lamă tăind ochiul unei femei.



GHOSTS BEFORE BREAKFAST (6’, Germania, 1928) Citește mai mult

Regizor: HANS RICHTER

Cu sprijinul:

  

 

Contestand standardele artistice ale perioadei, GHOSTS BEFORE BREAKFAST oferă o nouă și suprinzătoare perpectivă asupra realității, transfigurând această realitate cu ajutorul fanteziei suprarealiste. Ceasuri, picioare, scări, pălării și oameni devin protagoniști ai unor întâmplări iraționale în împrejurări neobișnuite. Bărbați au barbi care apar și dispar în fața ochilor privitorului ca prin farmec, pălării zboară, cești de ceai se umplu de la sine, obiectele și oamenii se mișcă în sens invers etc.



THE SEASHELL AND THE CLERGYMAN (41’, Franța, 1928) Citește mai mult

Regizor: GERMAINE DULAC

Cu sprijinul:

 

Cum nota și Bunuel în autobiografia sa, cineaștii suprarealiști se luptau în mod constant cu o societate pe care o disprețuiau. Arma lor principală nu era pușca, desigur; ci scandalul. Când THE SEASHELL AND THE CLERGYMAN a avut premiera la Paris, pe 9 februarie 1928, evenimentul a cauzat un scandal de proporții. Îndrăzneț și ambiguu, filmul este o captivantă și macabră explorare a erotismului și violenței reprimate, explorând inconștientul unui preot îndrăgostit de soția unui general. 



THE STARFISH (21’, Franța, 1928) Citește mai mult

Regizor: MAN RAY

Cu sprijinul:

 

„Poemul lui Desnos seamănă cu scenariul unui film, fiind compus din cincisprezece sau douăzeci de versuri, fiecare dintre ele prezentând o imagine clară, detașată a unui loc sau a unui cuplu (un bărbat și o femeie). Nu există nicio narațiune, și totuși toate elementele unei posibile narațiuni erau acolo", spune MAN RAY despre poemul care a stat la baza filmului. Urmărind firul unei "posibile narațiuni", THE STARFISH reunește toate elementele definitorii ale filmografiei lui MAN RAY, precum utilizarea imaginilor repetitive sau a efectelor de cameră, cum ar fi preferința pentru cadrele filmate în contre-plongee sau distorsiunea focusului.